Salina Slanic Prahova
Cunoscuta drept cea mai mare salina din Europa, Slanic Prahova este, astazi, una dintre importantele statiuni balneoclimaterice din Romania, situata intre vaile Prahovei si Teleajenului, la circa 44 km de Ploiesti si la o altitudine de 400 m. Istoria salinei din Slanic incepe in jurul anului 1685, moment in care spatarul Mihail Cantacuzino a aflat ca in regiunea Slanic Prahova exista un zacamant de sare iar din dorinta de a deschide o mina, acesta a cumparat moşia Slanic.
In anul 1943, aici s-a deschis Mina Unirea, avand 15 camere, toate cu profil trapezoidal. Exploatarea s-a realizat pana in anul 1972, moment in care ea a fost destinata circuitului turistic si tratamentului medical sub supraveghere.
Mina are o adancime maxima de 217m, iar camerele sale masoara 55m inaltime, suprafata totala fiind de aproximativ 80.000 mp.
Turistii care viziteaza salina pot admira basoreliefurile infatisându-l pe Mihai Viteazul sau statuile lui Eminescu, Decebal, Traian (Sala Genezei) si se pot reculege ca intr-o imensa catedrala.Temperatura constanta de 12 grade C tot timpul anului, umiditatea de 50%, compozitia aerului bogat in ioni de sodiu, presiunea atmosferica cu 18-20 mm coloana de mercur mai mare decât cea de la suprafata solului, lipsa factorilor alergeni creaza un microclimat special constituind un mijloc natural de tratare a afectiunilor respiratorii.
Tot aici sunt locuri amenajate pentru sport (fotbal, volei), spatiul fiind folosit pentru diferite evenimente sportive , ca sanatorii pentru batrâni si bolnavi sau ca decor pentru cinematografie.
Situate deasupra Minei Unirea se afla doua mine: mina Mihai si mina Carol. Mina Mihai este rezervata in exclusivitate concursurilor internationale de microaeromodele.Statiunea Cheia
Statiune Cheia este renumita pentru odihna si tratament, accesibila in toate anotimpurile, situata in sud-estul central al Romaniei, pe raza comunei Maneciu din judetul Prahova, pe raul si depresiunea Teleajen, la poalele muntilor Ciucas din formatiunea Carpatilor Orientali, la o altitudine de 871 m si o distanta de aproximativ 60 km nord de Municipiul Ploiesti. Aici se pot practica cele mai variate forme de turism: drumetii montane, alpinism, sporturi de iarna, excursii in imprejurimi. Este unul din punctele de plecare in excursii spre Masivul Ciucas. Statiunea Cheia se caracterizeaza prin presiune atmosferica relativ coborata, aer curat fara praf si alergeni, bogat in raze ultraviolete, ionizare atmosferica substantiala.Este un loc minunat de odihna si recreere pentru persoane care sufera de astenie nervoasa, suprasolicitare fizica si intelectuala, hipertiroidism benign, rahitism, dereglari de crestere juvenila, anemii secundare etc.Manastirea Cheia
Mănăstirea Cheia este o mănăstire ortodoxă aflată în judeţul Prahova, sat Cheia, aproape de pasul Bratocea, frontiera ce separa odinioară Valahia de Transilvania, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 897 m, la poalele Munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), între pârâiaşele Tâmpa şi Cheiţa. Depresiunea Cheia, unde se află o poiană cu acelaşi nume, este de fapt o agestră formată din conuri de deversare, terasate de-a lungul a mii şi mii de ani. Aici şi-a găsit Teleajenul „cheia” cu ajutorul căreia a deschis calea spre sud. Aflată într-un cadru natural mirific, mănăstirea Cheia a reprezentat o locaş de alinare sufletească şi trupească atât pentru pelerini, dar şi pentru târgoveţii munteni şi ardeleni şi păstorii ce împodobeau munţii din împrejurimi cu turmele lor.Muzeul Flori de Mina
Muzeul „Flori de Mină” din Cheia adăposteşte piese din colecţia de flori de mină „Mihai Viteazul”, exponate cu o valoare deosebită, mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural. Într-o mare varietate de forme şi o cromatică minunată, florile de mină impresionează prin frumuseţea lor neobişnuită. Piesele expuse provin din zona Baia Mare, născute fiind în urma erupţiilor vulcanice neogene desfăşurate în mai multe etape. Principalele zăcăminte din care provin florile de mină aflate la Cheia sunt: Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Herja, Săsar şi Nistru din judeţul Maramureş. În aceste locuri, mineralizaţiile sunt constituite din cuarţ, blendă, galenă, pirită, calcopirită, calcit, baritină, stibină, rodocrozit, realgar, marcasită, gips şi au formă de filoane. În partea centrală a expoziţiei este poziţionat un ansamblu de flori de mină format din 16 geode de ametist şi citrin, cu înălţimi de până la 1,80 metri, şi 5 exemplare deosebite de calcit, cuarţ şi gips din patrimoniul Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Ploieşti. În cadrul ansamblului de flori de mină sunt prezente şi două mari cristale de cuarţ incolor („cristal de stâncă”). Atunci când prezintă impurităţi, cuarţul apare colorat. Ametistul este varietatea violetă de cuarţ; culoarea sa e dată ionii de fier şi aluminiu. Denumirea savine de la cuvântul grecescamethystos, însemnând „care nu îmbată”. Anticii aveau credinţa fermă că dacă bei dintr-o cupă de ametist nu te îmbeţi niciodată. În colecţia de flori de mină expuse la Cheia sunt şi 10 frumoase geode de ametist.
